Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.
Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.
Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.
Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir.
Langa el s-a oprit o doamna mai in varsta. Avea un trandafir in mana.
Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de neatragatoare si imbatranita. Voi ce ati fi ales?
Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:
- Vii cu mine soldat?
Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana mai in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
- Buna ziua, si a invitat-o la cina.
- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.
Mi-a mers direct la suflet povestea asta, e ceea ce facem noi toată viata. Ne pregătim pentru întâlnirea cu iubirea, ne imaginam cum ar fi, avem atâtea așteptări cat ne-am lăsat imaginația să zburde. Ne pregătim temeinic de fapt pentru dezamăgiri. Ne punem clar pe un pilot automat, pe "asa ar trebuie să fie" deși habar nu avem ce vrem, avem doar niște fantezii nerealiste. Si atunci când suntem pe cale să întâlnim iubirea nu facem decât să ii dam cu piciorul, ne lăsam sentimentele otrăvite de visele noastre.
Nu avem răbdare să stam de vorba cu noi, să descoperim ce vrem, nu avem răbdare atunci când întâlnim oameni noi in viata noastră, ne spunem "nu corespund" și cu asta basta.
Nu spun ca e greșit să visam, e extrem de important să visam. Dar e important să știm ce vrem de la persoana de lângă noi, cum am vrea să ne facă să ne simțim, ce valori vrem să împărtășească cu noi etc. Iar atunci când o vom întâlni nu vom avea nici un dubiu, vom știi ca e ea, atunci când știm ceea ce vrem nu vom alege decât corect.
Viata ne testează atunci când nu știm ce vrem, atunci când suntem cu capul prea in nori sau ca struțul in nisip. Atunci avem nevoie de ceva care să ne trezească.
Mi-am dat seama cat de mult ma păcăleam, visând. Vroiam cu disperare iubirea in viata mea și atunci atrăgeam persoane nepotrivite, "inițial" conform cu visele mele, însă trezirea la realitate era intotdeauna dura.
Mi-am dat seama ca imi spuneam ca sunt pregatit doar pentru ca visam, nu si pentru ca stiam ce imi doresc, iar in momentul in care apărea cineva in viata mea ii inchideam usa in nas... era "neconform cu cea din visele mele". Sau eram deschis atât cat vroiam, "deținând controlul".
Alegerea corecta vine din adâncul sufletului tău, acolo unde nu poate exista altceva decat iubire, unde nu ajunge altcineva decât tu, asa ca nu ai cum să fii rănit(a). Alegerea corecta înseamnă să lași ușa deschisa și să vezi care e mesajul fiecărei persoane sau eveniment care apare in viata ta. Poate fi doar un bun prieten, poate te va conduce spre iubirea pe care ți-o dorești, poate mai ai ceva de învățat etc.
