Avantajele gandirii pozitive

A gandi pozitiv este , fara indoiala, cel mai bun atuu, al carui sens ramane dorinta de a fi fericit, de a gasi sensul perpetuu al vietii, in adevaratul sens al cuvantului.

Poate multora li s-a intamplat sa aiba o zi frumoasa si apoi sa auda o remarca nu tocmai placuta, care sa le strice toata buna dispozitie. Cuvintele pot intepa unori mai tare decat spinii si pot creea o impresie fada despre libertatea de alegere intre bine si rau.

Traim inconjurati de cuvinte, de priviri sincere sau mai putin oneste. E usor sa judecam pe altii, dar mai greu sa ne uitam la barna din ochiul nostru, spune un proverb. Putini sunt cei care acorda importanta acestui joc de cuvinte. De obieci e mai bine sa critici decat sa fii autocritic. De aceea, este foarte important sa gandim pozitiv. Sa nu ne lasam afectati de anumite gesturi sau expresii aruncate fara sens.

Avantajele gandirii pozitiveA gandi pozitiv inseamna a-ti creea un scop in sine, o certitudine ca lumea nu este un capat de ata. A gandi pozitiv inseamna in primul rand a avea incredere in tine, a reusi sa vezi mereu si parte buna a lucrurilor. Asta inseamna ca, atunci cand crezi ca nu exista o iesire dintr-un impas, fie el cat de mic, sa crezi in sansa ca maine va fi altfel. Nu e bine sa vezi numai partea goala a paharului! Totdeauna este loc si pentru mai bine. Daca totul ar fi roz, nu ar mai exista critica! Si nici sensul gandirii pozitive!

Ce e mai frumos si mai simplu, decat un zambet, un gram de optimist intr-o lume in care, se pare ca oamenii nu mai au loc unii de altii. Trebuie sa invatam sa tratam cu cat mai multa indiferenta persoanele rauvoitoare, invidioase pe fericirea noastra . Ori fericirea ne apartine, o dobandim cu greu si e dreptul nostru sa ne bucuram de ea in fiecare clipa. Sa ne-o asternem pe chip si s-o afisam cu mandrie. Si sa nu uitam sa le-o impartim si altora.

Gandirea pozitiva este un atuu pentru frumusete (mai ales interioara!), comportament, altruism, chiar si numai pentru un cuvant! Exista atatea gesturi simple, nevinovate care ne pot lumina chipul. Daca oamenii ar fi ca florile, ar fi numai zambet, toata lumea ar radia de intelepciune si fericire. Din pacate, omul este singura dintre vietuitoarele pamantului, inzestrat cu ratiune, vointa si sentiment, atitudini, comportamente...

Ghioceii au inflorit inaintea ultimei zapezi si, optimisti, incapatanati de optimism, au scos iarasi capusorul dupa ultima zapada, tocmai cand ar fi trebuit...sa se ofileasca sau si mai rau...
Ce exemplu! Poate unii...mai sceptici or sa spuna: prostii! Este bine sa se gandeasca inainte de a da verdictul final... Dumnezeu ne-a facut buni, cooperanti, frumosi. Ne-a imapartit tuturor calitati dar si defecte. E libertatea fiecaruia de a alege.

A gandi pozitiv este o arta care se invata. In fiecare zi ar trebui sa studiem cate putin, caci rezultatele or sa apara. Sa acceptam criticile cu zambetul pe buze. Sa adoptam varianta pesimistului “unde e loc de rau, se poate si mai rau”. Sa facem haz de necaz.

Optimismul ne poate aduce beneficii nesperate: o sanatate mai buna, un job sau o potentiala relatie. Conform unor studii, oamenii care gandesc pozitiv sunt mai putin stresati, suparati, deci au sansa de a trai mai mult. De asemenea daca la un interviu te prezinti sigur pe tine, optimist, ai sansa de a impresiona placut angajatorul, posibilitatea de a obtine job-ul dorit, crescand. Persoanele care gandesc pozitiv, interactioneaza mai bine in societate. Sunt mai placuti de ceilalti, deorece inspira incredere si energie pozitiva.

Este bine de stiut si faptul ca optimistii sunt mai norocosi decat pesimistii, vesnic nemultumiti, care au mereu ceva de obiectat.. Rautatile oglindesc de fapt frustrarile celor din jur. Nu stim niciodata ce ne rezerva viata. La un moment dat, poate vom avea nevoie chiar de cel pe care l-am subestimat.

A gandi pozitiv este , fara indoiala, cel mai bun atuu, al carui sens ramane dorinta de a fi fericit, de a gasi sensul perpetuu al vietii, in adevaratul sens al cuvantului.

Lupta dintre bine si rau

Lupta dintre bine si rau.


Oamenii cred ca viata lor este un bun personal. Viata nu este nici pe departe asa ceva, viata este o scoala. Pentru cei care il cauta pe Dumnezeu am un sfat: nu-l cautati ca este chiar aici in fiecare dintre noi. Toti avem in noi o parte buna si una rea care se confrunta in fiecare clipa a vietii noastre. Destinul ne este scris cu mult inainte de a ne naste. Venim pe aceasta lume cu el destinul pe care nu-l putem sterge sau schimba. Venim cu un spirit inocent ca sufletul unui copil si chiar daca avem in noi dorinta de al pastra nu avem cum pentru ca nu suntem singuri. In jurul nostru traiesc alti oameni fiecare cu destinul sau; pe cei de aproape noi ii schimbam sau ei ne schimba pe noi. Fiecare persoana pe care o intalnim cu care intereactionam are un rol in viata noastra asa cum si noi avem unul in viata lor. Impotriva supararilor vietii, a nenorocirilor el ne-a trimis un singur ajutor, speranta de mai bine, cea care atunci cand este incarcata de noi cu putere ne da ideea ca ne putem croi o viata minunata de unul singur si uite asa cand o ducem bine uitam de El, credem ca totul ni se datoreste. Nu este adevarat, El ne da tot ce avem bun si rau pe aceasta lume ne da binele pe care l-am facut intr-o alta viata si de asemenea raul pe care l-am savarsit. Aceastea doua se bat continuu in noi raul si binele in fiecare clipa a vietii noastre. Din pacate de cele mai multe ori raul invinge pentru ca noi avem multe necesitati, necesitati ce apar din cauza faptului ca suntem intrupati ca avem un trup. Aceasta este pedeapsa noastra, suntem nevoiti sa muncim sa-l hranim sa-l imbracam etc. De aici apare necesitatea de a avea bani de a avea o slujba si nu are importanta cat avem vrem mai mult si mai mult. Ne inraim ne furam unul pe celalalt ne ucidem cateodata uitam din lipsa de timp ca suntem aici sa ne hranim partea cea buna din noi si in cele din urma murim cu o povara karmica mai mare decat cea pe care o aveam la nastere; si daca ne-am opri ar fii bine dar tot acea parte rea din noi creaza necesitatea reancarnarii a unei noi vieti a unei noi sanse pe care marea majoritate o pierdem iar si iar. Opriti-va sa faceti rau, daruiti bucurie si incercati sa opriti acest dans al vietii si al mortii. O viata decenta poate avea oricine si mai mult de atat nici nu avem nevoie. Lupta pentru bani si putere a ucis destui, viata este scurta bucurati-va de ea si ajutati si pe cei din jur sa o faca. Dumnezeu este in noi si imprejurul nostru in tot ceea ce inseamna viata. Protejati viata, fiti buni si ii castigati dragostea iertarea pacatelor si viata vesnica. Fiti rai si egoisti si nu castigati decat o alta viata in care sa platiti tot raul pe care la-ti facut; si asta nu pentru ca El va uraste ci pentru ca va iubeste si vrea sa va dea o alta sansa. "Dumnezeu este in voi si imprejurul vostru. Ridicati chiar si numai o piatra si il veti gasi" - acest lucru este scris in Evanghelia lui Petru din pacate una dintre evangheliile interzise de biserica romano-catolica.

Si ti se pare normal sa pierzi acea persoana?!?

Sa pierzi acea persoana pe care candva o iubeai si inca o mai iubesti; acea persoana pentru care te dedicai zi de zi; acea persoana care pentru tine inseamna totul; acea persoana care cand zambea iti arata ca viata e frumoasa si merita sa fie gustata din plin; ca nimic nu este imposibil; ca totul este posibil cu si datorita Ei; iti aduci aminte de plimbarile in noapte; plimbarile prin parcul vostru; plimbari ce treceau cu viteza luminii; plimbari care ii ofereau sufletului placeri intense; plimbari ce te faceau sa uiti de tine si sa te gandesti numai la ea; plimbari in care ti-ai fi dorit ca timpul sa stea in loc iar tu sa-ti opresti pasii si sa te uiti doar in ochii ei, sa-ti vezi viitorul, sa te vezi pe tine si sa iti spui: "v-a fii mereu a mea"....chiar daca stiai ca asta nu se va intampla, iti amintesti betiile cu ea, cand radeati ca doi prosti fara motiv dar era minunat, era ceva special pentru voi, era momentul vostru, iti amintesti placerea cu care privea stelele, iti amintesti de ea, iti amintesti acele seri pe plaja, berea de dinaintea baii in marea sclipitoare, marea batuta de razele lunii rosie si rotunda, tigarea de dupa ...; iti amintesti cum urechile tale prindeau doar hohotele ei de ras, cum ochii tai vedeau doar surasul ei, cum mana ta simtea doar pielea ei fina, cum inima ta batea de 10 ori mai tare si cum buzele tale le mangaiau pe ale ei, apoi asculti melodia care va linistea pe amandoi, melodia voastra, o asculti si te gandesti ca tu nu meriti sa treci prin aceste chinuri, sa simti durerea asta, te gandesti la greselile pe care le-ai facut, te gandesti ca inca ai mai putea sa schimbi ceva, te gandesti daca si ea se gandeste la tine, te gandesti oare cum se simte, oare cu cine si unde este, oare face lucrurile pe care le facea cu tine, oare se distreaza, oare ii este dor de momentele cu tine si daca ii este, oare vor reveni acele momente; deodata realizezi ca te afli in "the spot" locul vostru, locul unde va simteati in siguranta, feriti de lumea de afara, erati doar VOI: tu, ea, muzica, stelele, luna si intunericul perturbat de aceste corpuri ceresti. Incep sa iti dea lacrimile, te simti ca o "muiere" dar te simti mai bine daca plangi, simti ca dai tot veninul afara, simti ca va exista un nou inceput, speri ca durerea sa se piarda, speri ca va veni si ziua in care vei realiza ca ea pentru tine nu mai inseamna nimica, nu va mai fi decat o amintire, o amintire de "amuzament" si nu una dureroasa cum este acuma, speri ca vei gasi pe cineva care sa iti acopere durerea dar parca chiar si acele care te vor nu te pot avea pentru ca tu inca mai SPERI la ea, ti-e frica sa fii vazut cu altcineva de mana pe strada, ti-e frica de ochii ei, chiar daca stii ca nu vei mai fi cu ea, inca mai speri, ochii ei te inspaimanta si in acelasi timp te fac sa visezi, suflet nefericit cat ai plans, cat ai suferit, uita tot ce te-a ranit, uita tot ce ai iubit, dar nu uita sa iubesti din nou, sa iti aduci aminte de fiecare iubita, sa nu o uiti, sa nu o regreti si sa-ti aduci aminte cu placere de ea, sa te gandesti la clipele frumoase si sa nu repeti greselile, sa tii minte ca poate va urma una si mai buna, cu mai multe momente de fericire, nu va fi la fel, nimic nu va mai fi la fel dar calea dragostei ti se va lumina si vei simti din nou ca traiesti, vei simti iubirea, chiar daca stiu ca nu ti se pare normal sa pierzi acea persoana pe care ai iubit-o atat de mult, acea persoana la care te gandesti in momentul asta si inca o iubesti si inca speri; stinge tigarea, lasa fumul sa se risipeasca la fel ca si dragostea ta pentru EA!

Când iubirea vă face semn...

„Când iubirea copleşitoare vă face
semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent
grele şi prăpăstioase,
Şi când vraja ei paradisiacă vă
Cuprinde cu aripile ei angelice,
Supuneţi-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i
v-ar putea răni.

Iar când iubirea transfiguratoare
vă vorbeşte
Şi o simţiţi profundă şi divină,
daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea
să vă sfarme visurile himerice,
Asemenea vântului de miazănoapte
care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă precum iubirea vă încunună,
adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice,
Precum vă face să creşteţi mai repede
Şi îmbătaţi de fericire,
Tot ea trebuie să vă reteze uscăciunile
Şi să vă distrugă cât mai repede
Răutăţile şi egoismul.

Precum ea vă ridică, îmbătaţi de
Bucurie, până la înălţimea voastră ideală,
Alintându-vă cu o dumnezeiască
Gingăşie ramurile cele mai fragile
Care freamătă în lumina soarelui
Infinit al iubirii,
tot la fel ea va răzbate
ca o miraculoasă forţă purificatoare
până în adâncul rădăcinilor voastre,
zdruncinând încleştarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu,
Ea vă seceră, niciodată întâmplător,
Vă treieră pentru a vă descoji,
Vă vântură pentru a vă curăţa de pleavă,
Vă macină până la înălbirea făinii voastre
Vă frământă până ajungeţi supuşi,
divini şi puri
Ca apoi să vă hărăzească focului său
şi să puteţi deveni pâinea cea sfântă
a nemuririi la ospăţul divin.

Toate acestea şi multe altele
vi le va da cu prisosinţă iubirea,
pentru ca astfel să vă puteţi cunoaşte
pe deplin tainele inimii şi să deveniţi
o parte din inima Vieţii Eterne
din care izvorăşte Iubirea.

Dar dacă, stăpâniţi de îndoială, egoism
şi meschinărie, suspiciune sau teamă,
veţi căuta doar tihna şi plăcerea
dragostei care permanent vi se dăruie
fără ca voi să iubiţi,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi,
fiind înfrânţi, goliciunea
şi să ieşiţi din treierişul iubirii,
Spre a vă întoarce, rămânând închistaţi
şi singuri în lumea fără anotimpuri,
unde veţi râde,
dar nu cu întreaga voastră bucurie,
unde veţi plânge,
dar nu cu toate lacrimile voastre
pe care vi le-ar fi putut smulge extazul
iubirii.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu
ia energia sa atotputernică, divină şi
misterioasă decât de la sine.

Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea
niciodată să fie stăpânită
de cel sau cea căruia i se dăruie.
Fiindcă iubirii adevărate îi este de ajuns
iubirea infinită, sublimă şi transfiguratoare
Când iubiţi nu trebuie să spuneţi
„Creatorul este în inima mea”,
ci mai degrabă ”Eu sunt acum topit
de iubire în inima Creatorului”,
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri
drumul iubirii, fiindcă iubirea,
dacă o meritaţi cu adevărat,
vă va arăta drumul ea însăşi.

Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât
aceea de a se împlini prin totală iubire.

Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe,
fie ca acestea să fie:

Să te topeşti de iubire în tot şi să devii
izvor de iubire divină ce susurul în
noapte-şi cântă;

Să cunoşti adeseori durerea prea marii
duioşii;

Să fii rănit şi îmbătat de înţelegerea
iubirii;

Să te trezeşti în zori, cu inima mereu
înaripată şi să înalţi plin de recunoştinţă
mulţumire pentru încă o zi de iubire;

Să te odihneşti, copleşit de beatitudine,
la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;

Să te întorci împăcat şi debordând de
fericire acasă la ora amurgului;

Şi apoi să adormi înălţând din inimă o
rugă pentru fiinţa iubită, iar pe buze să
ai un cântec de laudă.”