Marile dureri nu dor doar la început......

Motto: “Marile dureri nu dor doar la început. Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.” – Mihail Drumes

Se spune ca prima taietura e cea mai adanca. Doare cel mai tare. Pentru ca e prima, pentru ca esti lipsit de experienta si pentru ca socul durerii te lasa sleit de puteri, incapabil sa reactionezi si sa incerci sa minimalizezi daunele. Asa ca prima oara cand esti ranit lasa urme pe care nu le uiti niciodata.

Ulterior, incepi sa te obisnuiesti. Stii ca o sa doara, stii ca doare tare, asa ca te pregatesti psihic pentru soc si durerea vine deja pe un teren pregatit. Uneori, doare atat de tare, incat te detasezi de trup, te privesti de undeva din afara, asteptand sa treaca valul, pentru a reveni la locul tau. Exista un pericol insa cand faci asta…cand te ascunzi de tine insati. Risti ca problema sa ramana nerezolvata si sa reapara cand ti-e lumea mai draga. Si astfel, trecutul pe care il credeai ingropat risca sa te traga inapoi in timp, spre abisuri intunecate. Totul tine insa de experienta, de puterea de a lupta si de dorinta de a merge mai departe. Tine de tine.

Exista tot felul de dureri. Se deosebesc prin intensitate. Prin cat de importanta e persoana sau imprejurarea care le-a provocat. Sunt dureri mici, care lasa in urma doar zgarieturi, daca ai grija de ele nu vei ramane nici macar cu semn. Si sunt dureri mari, adanci. Dureri care te doboara, care iti taie rasuflarea si care iti rastoarna lumea intr-un fel de nerecunoscut. Matura tot in calea lor, ca niste uragane. Iar tu, ramas in urma, trebuie sa gasesti cumva calea sa te regasesti, sa aduni bucatelele imprastiate in toate cele patru zari si sa te pui pe picioare. Sa te recladesti.

O categorie aparte o reprezinta durerile pe care ti le provoci singur. Din sadism, sa simti ca traiesti, sa iti alerge adrenalina prin vene, sau pur si simplu din teribilism. Uneori iti provoci durere singur pentru a te scuti de o alta viitoare, mult mai mare. Aici e nevoie de multa intelepciune si de mult curaj, ca sa poti sa iti tai singur creanga de sub picioare si sa induri cazatura. Esti constient insa ca era deja putreda si ar fi cazut oricum, poate in momentul cel mai nepotrivit. Si atunci, iti oferi libertatea de a alege momentul caderii.

Si mai sunt durerile pe care le provoci tu. Pe care de multe ori nu le iei in seama, in egoismul tau de a-ti linge doar propriile rani. Uneori ranesti fara sa iti dai seama. Realizezi abia dupa ce ai facut-o. Uneori ranesti din razbunare, dorind sa intorci lumii o parte din propriul venin. Si uneori ranesti din necesitate. Pentru a evita rani ulterioare mai adanci. Si atunci, cu buna stiinta, desi e o decizie grea, o faci. Tai in carne vie. Sperand intr-o intelegere si iertare viitoare.

Ranesti si esti ranit in fiecare zi. Face parte din viata. Din lupta pentru supravietuire. Ironic, provoci durere si plangi la randul tau de durere…pentru a fi fericit. Pentru a ajunge la capat de drum, unde speri ca vei gasi raiul promis si visat. Se spune ca nimic ce merita cu adevarat in viata nu se obtine fara putina durere.

Si speri ca in varful acestei Golgote pe care o urci in fiecare zi sa te astepte cineva cu flori si o mangaiere, nu cu un ciocan si niste piroane.

Nu-mi da sfaturi, stiu sa gresesc si singur

“Nu-mi daţi sfaturi, ştiu să greşesc şi singur!” I. Kant

Competenta naşte încrederea in sine.

Multi oameni încearcă scurtături, calea uşoară de a obţine ceea ce vor.

In:

- sex, relaţii şi iubire

- bani

- sănătate, nutriţie şi sport

Toţi cautam tehnici şi smecherii, pilule magice care să ne ofere avantaj şi să nu trebuiască să muncim prea mult.

Adevărul e ca încrederea in sine apare doar când ne dezvoltam şi competenta de a face un lucru. Adică ne dezvoltam abilitatea de a face un lucru.

Dupa ce citeşti toată teoria din lume privitoare la lucrurile pe care vrei să le schimbi in viata ta, vei rămâne in acelaşi loc unde eşti acum.

Exista o singura cale de a–ţi dezvolta încrederea in tine, abilităţile şi competenta şi astfel să ajungi persoana care vrei să fii şi să ai lucrurile pe care vrei să le ai.

ESECUL

Spune-mi de cate ori ai eşuat încercând să obţii un lucru şi am să iţi spun cat de aproape eşti să obţii acel lucru.

Totuşi exista şi aici un mic secret.

Sa faci acelaşi lucru când nu ai rezultate şi să eşuezi in acelaşi mod de mai multe ori e ca şi când ai un zid in fata şi dai cu capul in el poate reuşeşti să treci prin zid.
“Am ratat mai mult de 9000 de aruncări in cariera. Am pierdut aproape 300 de jocuri. De 26 de ori mi s-a încredinţat responsabilitatea de a înscrie coşul decisiv, şi am ratat. Am eşuat din nou şi din nou şi din nou in viata mea, şi de aceea am reuşit.” Michael Jordan.
In 1999, a fost numit cel mai mare atlet nord American al secolului 20. Eşecul este oportunitatea de a lua lucrurile de la început într-un mod mai inteligent.

Eşuează cat de repede poţi in domeniul in care vrei să devii bun. Eşuează ieftin şi repede ca asa poţi învăţa lecţia pentru ca drumul tău spre ceea ce vrei in viata să treacă printr-un număr mare de eşecuri mărunte. Ele sunt oportunitatea ta de a învaţă şi a a evolua.

Oricât de mult aştepţi momentul potrivit, când vei începe, tot începător vei fi.

Eşecul e o idee inventata de oameni, eşecul in sine nu exista. Exista un proces de învăţare.

In societatea noastră eşecul este stigmatizat de parca societatea nu ar vrea ca tu să treci din eşec in eşec şi să devii o persoana mai buna cu încredere in sine in urma experientelor trăite. Daca suferi un eşec te opreşti din dezvoltare, laşi să te afecteze intern şi nu mai încerci niciodată de ruşine.

In schimb dacă continui şi încerci din nou şi din nou, când te uiţi la ce ai învăţat eşti super-câştigat. Ai dobândit ceea ce se cheamă EXPERIENTA şi poate ştii ca e cel mai valoros lucru pe care îl poţi avea in aceasta viata.

Oamenii care nu vor să rişte şi să sufere sunt cei care nu au nimic.

Paradigma celor 4 etape de învăţare.

Ne este teama de eşec pentru ca nu vrem să arătam prost, asa ca încercăm să ascundem rahatul sub covor. Daca greşeala ar fi încurajată şi ai avea curaj să zici ”nu ştiu”, ai putea să înveţi repede să evoluezi şi elimini frica.

Nu e ruşine să zici ”nu ştiu”.

E ruşine să taci şi as faci aceleaşi greşeli.

E ruşine să taci pentru ca eşti o persoana orgolioasa şi ţi-e ruşine să ceri ajutor sau o părere.

Teama de a nu te face de ras. Teama de ce zic ceilalţi. Nu contează ce zic ceilalţi. Fa-ţi lecţiile şi evoluează.

Socrate, ca să primească elevi şi discipoli sub aripa lui ii supunea la un test. Ii punea să lege un peste mort cu o sfoara şi să îl tragă pe străzile oraşului in rasul întregii lumi. Astfel ii întărea împotriva părerii celor din jur şi se asigura ca vor avea curajul să îşi susţină propriile păreri chiar dacă întreagă lume e împotrivă lor.

Fie ca eşti copil, femeie, bărbat sau bătrân, ca fiinţă umana întotdeauna o lupta te aşteaptă.

Nu uita asta niciodată.

“Greşelile unui om sunt uşile lui spre lumi nedescoperite.” – James Joyce

“Un om poate eşua de multe ori însă nu este un ratat pana când nu începe să dea vina pe altceva pentru eşecurile lui. ”John Burroughs