Si ti se pare normal sa pierzi acea persoana?!?

Sa pierzi acea persoana pe care candva o iubeai si inca o mai iubesti; acea persoana pentru care te dedicai zi de zi; acea persoana care pentru tine inseamna totul; acea persoana care cand zambea iti arata ca viata e frumoasa si merita sa fie gustata din plin; ca nimic nu este imposibil; ca totul este posibil cu si datorita Ei; iti aduci aminte de plimbarile in noapte; plimbarile prin parcul vostru; plimbari ce treceau cu viteza luminii; plimbari care ii ofereau sufletului placeri intense; plimbari ce te faceau sa uiti de tine si sa te gandesti numai la ea; plimbari in care ti-ai fi dorit ca timpul sa stea in loc iar tu sa-ti opresti pasii si sa te uiti doar in ochii ei, sa-ti vezi viitorul, sa te vezi pe tine si sa iti spui: "v-a fii mereu a mea"....chiar daca stiai ca asta nu se va intampla, iti amintesti betiile cu ea, cand radeati ca doi prosti fara motiv dar era minunat, era ceva special pentru voi, era momentul vostru, iti amintesti placerea cu care privea stelele, iti amintesti de ea, iti amintesti acele seri pe plaja, berea de dinaintea baii in marea sclipitoare, marea batuta de razele lunii rosie si rotunda, tigarea de dupa ...; iti amintesti cum urechile tale prindeau doar hohotele ei de ras, cum ochii tai vedeau doar surasul ei, cum mana ta simtea doar pielea ei fina, cum inima ta batea de 10 ori mai tare si cum buzele tale le mangaiau pe ale ei, apoi asculti melodia care va linistea pe amandoi, melodia voastra, o asculti si te gandesti ca tu nu meriti sa treci prin aceste chinuri, sa simti durerea asta, te gandesti la greselile pe care le-ai facut, te gandesti ca inca ai mai putea sa schimbi ceva, te gandesti daca si ea se gandeste la tine, te gandesti oare cum se simte, oare cu cine si unde este, oare face lucrurile pe care le facea cu tine, oare se distreaza, oare ii este dor de momentele cu tine si daca ii este, oare vor reveni acele momente; deodata realizezi ca te afli in "the spot" locul vostru, locul unde va simteati in siguranta, feriti de lumea de afara, erati doar VOI: tu, ea, muzica, stelele, luna si intunericul perturbat de aceste corpuri ceresti. Incep sa iti dea lacrimile, te simti ca o "muiere" dar te simti mai bine daca plangi, simti ca dai tot veninul afara, simti ca va exista un nou inceput, speri ca durerea sa se piarda, speri ca va veni si ziua in care vei realiza ca ea pentru tine nu mai inseamna nimica, nu va mai fi decat o amintire, o amintire de "amuzament" si nu una dureroasa cum este acuma, speri ca vei gasi pe cineva care sa iti acopere durerea dar parca chiar si acele care te vor nu te pot avea pentru ca tu inca mai SPERI la ea, ti-e frica sa fii vazut cu altcineva de mana pe strada, ti-e frica de ochii ei, chiar daca stii ca nu vei mai fi cu ea, inca mai speri, ochii ei te inspaimanta si in acelasi timp te fac sa visezi, suflet nefericit cat ai plans, cat ai suferit, uita tot ce te-a ranit, uita tot ce ai iubit, dar nu uita sa iubesti din nou, sa iti aduci aminte de fiecare iubita, sa nu o uiti, sa nu o regreti si sa-ti aduci aminte cu placere de ea, sa te gandesti la clipele frumoase si sa nu repeti greselile, sa tii minte ca poate va urma una si mai buna, cu mai multe momente de fericire, nu va fi la fel, nimic nu va mai fi la fel dar calea dragostei ti se va lumina si vei simti din nou ca traiesti, vei simti iubirea, chiar daca stiu ca nu ti se pare normal sa pierzi acea persoana pe care ai iubit-o atat de mult, acea persoana la care te gandesti in momentul asta si inca o iubesti si inca speri; stinge tigarea, lasa fumul sa se risipeasca la fel ca si dragostea ta pentru EA!