Trecem prin viata muti si surzi, uitam care ne e scopul, sau poate ca nu vrem sa il constientizam deloc.
E o mare pierdere ca in scoli nu se fac programe si cursuri despre “viata trece, nu este vesnica”.
Si despre “mai important ca orice bun material pe lumea asta este omul de langa tine”.
Vad oameni bogati in jurul meu, oameni care habar nu au sa traiasca, dar asta nu e cel mai rau lucru, mai rau este ca nu au habar sa iubeasca. Nu stiu sa se bucure atunci cand provoaca cuiva un zambet sau o stare de bine. Vad oameni care nu inteleg si nu simt cum e sa vrei sa te dai la o parte pe tine doar pentru a il face pe un alt om sa fie fericit. Asa scurt si efemer cum e sentimentul asta.
Spuneam despre cum e sa te dai la o parte. Dupa parerea mea, cea mai adanca liniste sufleteasca o experimentezi in momentul in care renunti la tine, la egoism si la orice alt sentiment negative, si iubesti persoana de langa tine, fie ea mama, tata, copil, alta ruda, prieten sau iubit. Il iubesti, il ingrijesti, il faci pe plac, il asculti, il mangai, il imbratisezi, ii alini suferintele, si lipsurile, ii daruiesti timpul tau.
Multi ma acuza de prostie. Din pacate (sau din fericire) asta este felul meu, si a catorva alti oameni ca mine, de a fi. Pierd timp pentru altii, ma bucur pentru altii, sunt aproape de altii aproape cum nu sunt nici de mine.
Psihologic vorbind este de fapt o tulburare emotionala. Omul este proiectat sa fie egoist. Ne nastem singuri si murim exact la fel, oricat ne-ar placea sa credem altceva. Indiferent cine este alaturi de tine, aceste doua actiuni sunt absolut si fundamental, individuale.
Ma intreb: cum am putea sa nu fim egoisti?
De ce, daca iubim pe cineva, ne lovim de rigorile unei societati care ne impiedica sa spunem asta “din prima”…ca poate….vom fi raniti. Asa si? Nu exista dragoste fara suferinta, fix la fel cum nu exista zi fara noapte, si orice alta combinatie contrastanta insa formata din elemente interdependente.
El si ea. Se cunosc.Se plac. Sunt atrasi unul de celalalt. Fac sex.Comunica, se inteleg bine. Se distreaza impreuna. Se ajuta. Se alina.unul pe celalalt.Isi aduc fericire unul celuilalt.
In mod evident, din descriere rezulta ca se iubesc. E, insa pentru ei NU este chiar atat de evident.. Nu-si fac declaratii, nu-si exprima sentimentele cele mai profunde, pe baza rationamentului “am timp, trebuie sa treaca timp, n-a trecut destul timp” (asta ca sa nu vorbesc de cazurile triste spre penibile “nu e el “alesul” ca nu are studii superioare sau alta prostie impusa, din nou, tot de o societate a consumului) samd. Si a doua zi, el moare. Sau ea moare.
Avem timp. Numai ca nu il utilizam.
Nu facem lucruri pur dezinteresate pentru binele celuilalt. Ok. Ii spun ca il iubesc, DAR astept acelasi lucru in scimb. DE CE? Daca iubesti pe cineva, daca ii doresti binele, NU astepti nimic in schimb.
Si faptele bune facute cuiva doar pentru a ne simti noi impacati cu propria persoana, ca am ajutat ori iubit dezinteresat(deci, satisfactie interioara), e tot o forma de egoism.
RăspundețiȘtergere"Nu stiu sa se bucure atunci cand provoaca cuiva un zambet sau o stare de bine. Vad oameni care nu inteleg si nu simt cum e sa vrei sa te dai la o parte pe tine doar pentru a il face pe un alt om sa fie fericit."
Take care!
Nu poti compara satisfactia interioara cu egoismul. De ce cauti firul negativ intr-o expresie pozitiva?
RăspundețiȘtergereNu il caut, dimpotriva, imi scoate ochii. Intr-o epoca in care nu prea mai face nimeni gesturi gratuite, preluam noi initiativa in a lasa ceva bun in urma: o amintire, un exemplu, un sprijin, bani, o carte etc. pentru ca acele atentii sa vina drept recunoastere ori recompensa.
RăspundețiȘtergereSi daca nu vin, acorzi in continuare celorlalti tratamentul despre care consideri ca "e normal" si ti se cuvine si tie, dar mai ales pentru ca tu te simti bine facand asta. Si te bucuri cand ii vezi pe altii incantati, dar... cat timp isi amintesc de gestul tau? Satisfactia lor e mai scurta decat a ta, ca ai facut un lucru bun dezinteresat.
La final, tot ca sa te simti tu impacat o faci. Din dorinta de a fi tu mandru de tine si raportandu'te strict la cum te simti tu.
E mult de dezvoltat, ne intindem pe chat, daca vrei.
O seara frumoasa! :)
Prefer sa fac pe cineva fericit iar in acelasi timp eu sa ma simt bine, decat sa fac pe cineva sa sufere iar eu, sa am o satisfactie nemaipomenit de mare. O seara frumoasa si tie! :)
RăspundețiȘtergereN-a vorbit nimeni de suferinte provocate gratuit, astea nu fac pe nimeni fericit. Cei care fac asta sunt oameni slabi in nevoie de a se minti ca sunt puternici. Si dau cu pietre in cei mai slabi ca ei ori, pur si simplu, ii iau prin surprindere. Din acelasi motiv.
RăspundețiȘtergereOricum, n'am pomenit nimic de alegeri intre o varianta pozitiva si una negativa, vorbeam doar de motivatia pentru care actionam intr'un fel ori altul.
Si eu prefer sa fac pe cineva fericit, daca am de ales. Pentru starea aia de bine, indiferent cum o numesti: satisfactie interioara, egoism, etc.
Si pe mine: "Multi ma acuza de prostie. Din pacate (sau din fericire) asta este felul meu, si a catorva alti oameni ca mine, de a fi. Pierd timp pentru altii, ma bucur pentru altii, sunt aproape de altii aproape cum nu sunt nici de mine."
Poate din cauza asta am sarit peste vreo 300 pagini de dreptul familiei ca sa mai citesc din articolele tale.
Pa pa