Exista iubire?

Cine nu isi doreste un suflet pereche, un partener care sa ii fie alaturi pentru totdeauna? Probabil aventurierii care vor sa fie independenti. Dar cum ramane cu cei care isi cauta jumatatea si au impresia ca nu o vor gasi vreodata?

Tu de cate ori ai intalnit pe cineva si ti-ai zis ca el/ea e sufletul tau pereche, ca apoi sa va despartiti, sa intalnesti pe altcineva si sa spui ca de data asta chiar ti-ai intalnit jumatatea, iar istoria sa se repete?

Cati nu spun ca fostul partener chiar a iubit-o, dar nu a fost sa fie, caci iubirea lor s-a stins. Ei bine, iubirea nu se stinge, ci pur si simplu nu a fost iubire.

Nu exista "a iubi un pic sau pentru putin timp" asa cum nu exista "a fi insarcinata un pic". Ori iubesti ori nu. Iubirea adevarata dureaza toata viata si ea presupune sa il/o iubesti tocami pentru ca e asa cum e si il/o consideri perfect/a pentru tine.

Daca nu iti place tot la persoana de langa tine, atunci nu are rost sa te complaci in relatii efemere, care se vor sfarsi intr-un final, doar de dragul de a fi cu cineva sau ca sa nu mai fii singur. De ce sa iti pierzi timpul si cate un pic din suflet, sanatate si demnitate cu cineva care nu merita iubirea ta, cand poti sa astepti sa gasesti persoana potrivita pentru tine 100%.

Asta inseamna suflete pereche, fericire sentimentala si iubire adevarata. Cand gasesti pe cineva care este exact cum iti doresti, iar el/ea te place exact cum esti si nu va doriti sa schimbati ceva unul la celalalt si va acceptati si respectati pentru ceea ce sunteti, sa stii ca acea relatie va rezista.

Multi confunda atractia sau sentimentul de bine pe care il simti cand esti cu partenerul, cu iubirea. M-am saturat sa aud "stiu ca pe mine m-a iubit cu adevarat, pe ea/el nu o/il va iubi cum m-a iubit pe mine".

Daca e cu altcineva, e clar ca nu te-a iubit, deci nu te mai imbata cu apa rece, ca sa eviti sa mai patesti la fel. Altii spun "daca nu m-ar fi iubit, de ce ar mai fi stat cu mine?". Raspunsul e foarte simplu: pentru ca se simtea bine in acea relatie, obtinea ce isi dorea de la tine (poate bani, poate sex de buna calitate, poate siguranta ca nu il/o vei insela, caci era sigur/a de sentimentele tale). Si cand brusc se termina, te intrebi de ce.

Pentru ca te-ai amagit singur/a, pentru ca nu ai facut distinctia dintre iubire si starea de bine pe care o aveai cand erati impreuna. Raspunzatori de stare de bine sunt hormonii, substantele secretate de organismul tau.

Oxitocina, serotonina sunt secretate in timpul actului sexual si alte momente fericite, mai ales la femei si ele sunt primele care cad in plasa ca mustele crezand ca iubesc si sunt iubite. Mai exista si stupiditatea unora care spun ca iubesc si sunt iubite si suporta "din iubire" violente fizice si verbale.

M-am saturat sa vad fete care sufera pentru ca au fost parasite, sotii si copii parasiti de barbati, doar pentru ca au facut greseala de a crede ca erau iubite. Se mai spune ca la inceput nu era asa, ca el/ea s-a schimbat in rau. Daca s-a schimbat e pentru ca cineva sau ceva a determinat schimbarea. Daca v-ati intelege, nu v-ati schimba in rau, ci ati evolua impreuna inspre bine.

Nu va mai complaceti in relatii temporare de cativa ani, un an sau cateva luni, decat daca asta va doriti. Daca vrei pe cineva cu care sa ramai o viata intreaga, ai rabdare pana intalnesti pe cineva cu care sa poti petrece o viata fericita si armonioasa, caci nimic nu inalta sufletul mai mult ca iubirea.

Daca va iubiti, nu va plictisiti unul de celalalt dupa cativa ani, ci adorati sa faceti impreuna aceleasi lucruri dintotdeauna. Monotonia nu apare intr-un cuplu de suflete pereche, ci tot ce fac impreuna e frumos si are farmec.

Sunt miliarde de oameni pe pamant, fiecare avand o jumatate, un suflet pereche. Trebuie doar sa ai rabdare si sa iti doresti sa il gasesti, iar universul ti-l va aduce.

Inca un sfat ca sa nu va pierdeti timpul: sa nu crezi ca oamenii opusi vor fi fericiti. Poate s-or atrage opusurile, dar nu fac casa impreuna. Gandeste-te doar cum ar fi sa fie un inger cu un demon, unul e pur, cuminte, bun, vrea pace liniste, iubire, fidelitate, iar celalalt vrea zgomot, multe aventuri etc.

Ce-i drept, yin si yang (jumatatile simbolului perfectiunii, al sufletelor pereche, ale androginului, fiinta perfecta) sunt total opuse, tocmai de aceea nu sunt impreuna. Nu pot trai impreuna. E doar un simbol, care nu e valabil in cazul cuplului, ci mai degraba in cazul unei fiinte individuale. Mai degraba se refera la echilibrul in interiorul unui om, el trebuie sa fie jumatate asa si jumatate asa, ca sa fie echilibrat.

Deci pentru a va scuti de suferinta, nu va cuplati cu cineva cu care nu aveti in comun dorintele, visurile sentimentale. Idealuri diferite pe plan profesional e normal sa aveti, doar sa va respectati si sa va sprijiniti reciproc e nevoie. Eu la partea conjugala ma refer cand afirm ca trebuie sa coincida idealurile sentimentale.

Pana la urma toti vrem sa fim fericiti, de noi depinde calea spre fericire. Tu decizi cum vrei sa iti fie viata sentimentala: fericita sau presarata cu mici bucurii temporare. Fie-va mintea luminata sa faceti alegerea corecta,care sa va aduca fericirea!

Ce inseamna adevarata dragoste ?

Un renumit profesor se afla in fata unui grup de tineri care erau contra casatoriei.

Tinerii argumentau ca romantismul constituie adevaratul sustinator al unei perechi si ca este de preferat sa termini cu relatia atunci cand se stinge, in loc sa intri in monotonia unei casnicii.

Profesorul le-a spus ca respecta opinia lor, dar le-a relatat urmatoarele:

Parintii mei au trait 55 de ani casatoriti si intr-o dimineata mama mea cobora scarile ca sa-i prepare tatei micul dejun. A facut un infarct si a cazut. Tatal meu a ridicat-o cum a putut si in graba a urcat-o in camioneta.

Cu toata viteza, depasind, nerespectand regulile , ajunse la spital, dar din nenorocire cand a sosit, ea murise.

In timpul inmormantarii tatal meu nu vorbi si avu o privire pierduta. Aproape nu a plans deloc. In noaptea aceea noi copiii am stat alaturi de el.

Intr-o atmosfera de durere si nostalgie, ne-am reamintit frumoase anecdote. Tata i-a cerut fratelui meu, teologul, sa-i spuna unde este mama in acel moment. Fratele meu a inceput sa-i spuna despre viata de dupa moarte, presupuse cum si unde ar fi ea.

Tatal meu asculta cu mare atentie si deodata a cerut:

-Duceti-ma la cimitir.

-Tata, am raspuns, este 11 noaptea, nu putem merge la cimitir acum.

El a ridicat vocea si cu o privire de sticla, a zis:

- Nu discutati cu mine, va rog. Nu discutati cu un om, care tocmai si-a pierdut ceea ce a fost sotia sa timp de 55 de ani !

S-a produs un moment de liniste respectuoasa si n-am mai discutat nimic. Am plecat la cimitir, am cerut voie paznicului si cu o lanterna am ajuns la mormant.

Tatal meu l-a mangaiat, a plans si ne-a spus noua, copiilor lui, care vedeam aceasta scena impresionati:
- Au fost 55 de ani buni...stiti ? Nimeni nu poate vorbi de dragostea adevarata, daca nu are idee ce inseamna sa imparti viata cu asa o femeie.

Dupa o pauza, fata i s-a luminat:

- Ea si eu am fost impreuna in acea criza cand am schimbat serviciul, am facut echipa cand am vandut casa si ne-am mutat din oras, am impartit bucuria de a vedea copiii nostri terminand scolile, am plans unul alaturi de altul la pierderea fiintelor dragi, ne-am rugat impreuna in sala de asteptare a unor spitale, ne-am sprijinit in durere, ne-am imbratisat in fiecare Craciun, si ne-am iertat greselile...

Acuma a plecat si sunt multumit, stiti de ce ? Pentru ca a plecat inaintea mea, nu a trebuit sa traiasca agonia si durerea de a ma inmormanta, de a ramane singura dupa plecarea mea. Voi fi eu cel care va trece prin asta si ii multumesc lui Dumnezeu.

O iubesc atata, ca nu mi-ar fi placut sa sufere.

Cand tata a terminat de vorbit, noi copiii aveam fetele pline de lacrimi. L-am imbratisat si el ne-a consolat:
- Totul e bine, putem merge acasa, a fost o zi buna.
In noaptea aceea am inteles ce inseamna adevarata dragoste.

Difera mult de romantism, nu are prea multe in comun cu erotismul, mult mai bine se leaga de munca si grija pe care o au doua persoane casatorite real.

Cand profesorul a terminat de vorbit, studentii nu l-au putut combate, acest fel de dragoste era ceva ceea ce ei nu cunosteau.

Egoisme, iubiri, rautati, ganduri

Trecem prin viata muti si surzi, uitam care ne e scopul, sau poate ca nu vrem sa il constientizam deloc.

E o mare pierdere ca in scoli nu se fac programe si cursuri despre “viata trece, nu este vesnica”.

Si despre “mai important ca orice bun material pe lumea asta este omul de langa tine”.

Vad oameni bogati in jurul meu, oameni care habar nu au sa traiasca, dar asta nu e cel mai rau lucru, mai rau este ca nu au habar sa iubeasca. Nu stiu sa se bucure atunci cand provoaca cuiva un zambet sau o stare de bine. Vad oameni care nu inteleg si nu simt cum e sa vrei sa te dai la o parte pe tine doar pentru a il face pe un alt om sa fie fericit. Asa scurt si efemer cum e sentimentul asta.

Spuneam despre cum e sa te dai la o parte. Dupa parerea mea, cea mai adanca liniste sufleteasca o experimentezi in momentul in care renunti la tine, la egoism si la orice alt sentiment negative, si iubesti persoana de langa tine, fie ea mama, tata, copil, alta ruda, prieten sau iubit. Il iubesti, il ingrijesti, il faci pe plac, il asculti, il mangai, il imbratisezi, ii alini suferintele, si lipsurile, ii daruiesti timpul tau.

Multi ma acuza de prostie. Din pacate (sau din fericire) asta este felul meu, si a catorva alti oameni ca mine, de a fi. Pierd timp pentru altii, ma bucur pentru altii, sunt aproape de altii aproape cum nu sunt nici de mine.

Psihologic vorbind este de fapt o tulburare emotionala. Omul este proiectat sa fie egoist. Ne nastem singuri si murim exact la fel, oricat ne-ar placea sa credem altceva. Indiferent cine este alaturi de tine, aceste doua actiuni sunt absolut si fundamental, individuale.

Ma intreb: cum am putea sa nu fim egoisti?

De ce, daca iubim pe cineva, ne lovim de rigorile unei societati care ne impiedica sa spunem asta “din prima”…ca poate….vom fi raniti. Asa si? Nu exista dragoste fara suferinta, fix la fel cum nu exista zi fara noapte, si orice alta combinatie contrastanta insa formata din elemente interdependente.

El si ea. Se cunosc.Se plac. Sunt atrasi unul de celalalt. Fac sex.Comunica, se inteleg bine. Se distreaza impreuna. Se ajuta. Se alina.unul pe celalalt.Isi aduc fericire unul celuilalt.
In mod evident, din descriere rezulta ca se iubesc. E, insa pentru ei NU este chiar atat de evident.. Nu-si fac declaratii, nu-si exprima sentimentele cele mai profunde, pe baza rationamentului “am timp, trebuie sa treaca timp, n-a trecut destul timp” (asta ca sa nu vorbesc de cazurile triste spre penibile “nu e el “alesul” ca nu are studii superioare sau alta prostie impusa, din nou, tot de o societate a consumului) samd. Si a doua zi, el moare. Sau ea moare.

Avem timp. Numai ca nu il utilizam.

Nu facem lucruri pur dezinteresate pentru binele celuilalt. Ok. Ii spun ca il iubesc, DAR astept acelasi lucru in scimb. DE CE? Daca iubesti pe cineva, daca ii doresti binele, NU astepti nimic in schimb.

Despre romantism....si nu numai

Romantismul insumeaza multe lucruri.

Oare sunt o fire romantica? Nu am considerat asta. Sunt indragostit tot timpul de ceva din jurul meu.

Sunt indragostit de viata, sunt indragostit de ce e frumos, de ce ma induioseaza, de prietenii mei, de lucrurile neinsemnate care ma fac sa zambesc, de internet, de cuvinte, de muzica, sunt indragostit de tine, cel care citesti acum pentru ca iti pierzi timpul citind gandurile mele.

Sunt indragostit de iubire, de diversitatea sentimentelor si de starea care mi-o induc.

Oare asta ma face un romantic?

Adesea ma gandeam ca fetele obisnuiesc sa spuna ca vor un barbat romantic.

Stiu ele ce cer? Am putea recunoaste romantismul?

Cum ar reactiona daca ar primi poezii de dragoste, serenade?

Daca ni s-ar aminti tuturor la fiecare pas cat de mult insemnam pentru o alta persoana?

Nu ne-am speria de tot ce se intampla?

Sigur nu o sa spunem “ha! ma iubeste, ce fraier.” ? Sau “cine are nevoie de poezii si alte dulcegarii, eu vreau rochita aia de la Prada! “.

Suntem insensibili, nu mai recunoastem frumosul. Nu ne mai incanta ce ar trebui.

Ma tot seaca si jocurile dintr-o relatie interumana. Imi tot spun, de ce trebuie sa ne jucam de-a indiferenta pentru a face pe cineva sa ne placa?

De ce trebuie ca teoria celui de-al 11-lea barbat sa existe?

Este stiuta in diverse forme.

Ceea ce am eu in minte suna cam asa:

Intr-o incapere sunt zece barbati si o femeie. Toti o servesc si se poarta frumos cu ea. Cel de-al 11-lea barbat intra, ii spune “hey. buna.” se intoarce si se baga in vorba cu ceilalti barbati. Acela este barbatul pe care Ea il vrea.
De ce ne atrage ce nu putem avea?

De ce, desi nu imi plac jocurile astea pentru ca ne complica prea mult existenta, au efect si asupra mea?
De ce preferam minciuna in locul adevarului? Pentru ca este mai frumoasa. Pentru ca nu putem suporta adevarul. Pentru ca suntem prea greu de multumit.

Mi-am dat seama de multe ori de cat de mult se vorbeste si se cauta cat mai multe informatii despre iubire si despre sex. Despre asta vorbesc prietenii mei. Despre asta vorbesc fetele.

Asta se cauta pe google. Nu stim sa iubim, hai poate ne ajuta google.

Ce trebuie sa fac la prima intalnire, cu ce sa ma imbrac, nu se mai pune problema daca va sarutati de la prima intalnire. Acum ele pun intrebarea: “Sa cedez din prima seara?”.

Ce gandesc barbatii, ce gandesc fetele, ce vor ele, ce vor ei?

Baieti stiti de ce nici macar Freud in cei 83 de ani de viata nu a reusit sa raspunda la intrebarea "Ce vrea de fapt o femeie?"

R: Nu veti şti niciodată.

Statutul social si personalitatea alfa

Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara consimtamantul tau. (E. Roosvelt)

Ai auzit vreodata de o vorba din batrani care zice:” Nimeni nu te poate considera inferior fara ca tu sa ii permiti!”?

De aici incolo, treaba devine simpla.

Puterea e la tine. Depinde daca o dai sau nu celor din jur. Sau poate iti place sa fii o fiinta chinuita, terorizata si stresata, caz in care retrag ce am spus.

Ce inseamna alfa?

In cazul barbatilor inseamna ca intr-un grup exista un individ care este lider si care va avea parte de femeile cele mai atragatoare.

In cazul femeilor o femeie alfa este cea pe care celelate femei o invidiaza pentru succesul pe care il are si pe care toti barbatii o vor ca partenera.

Barbatul si femeia alfa isi asuma responsabilitatea pentru binele “ haitei”, adica a grupului in care sunt lideri.

Acestea sunt definitii foarte simple si superficiale insa contin esenta adevarului.

Asadar, sa ai personalitate alfa inseamna sa iti dezvolti acele abilitati care te fac pe tine alfa intr un grup.

Peste tot unde exista grupuri exista o ierarhie.

Dar ierarhiile si contextul se schimba.

Intr-o echipa de sport exista un capitan.

Intr-o familie exista un cap al familiei.

Intr-o clasa exista liderii, nu cei desemnati ci cei care sunt recunoscuti astfel de ceilalti.

Intr-o puscarie exista seful de camera, de obicei cel mai vechi, respectat si bun la bataie.

Acestia nu sunt lideri desemnati, ca la munca, unde managerul e pus acolo si investit cu autoritate.

Alfa sunt cei care ISI ASUMA rolul de lideri in primul rand. Prin ceea ce fac.

In lumea animalelor, a mamiferelor, exista in orice specie indivizii alfa. Ei sunt responsabili pentru majoritatea imperecherilor din grup. Pentru ca natura cere ca cele mai bune gene sa fie transmise mai departe.

Vom vorbi mai pe larg despre acest lucru insa acum cateva cuvinte despre personalitatea alfa in specia umana.

Statutul social

.

Televiziunea si mass-media. Ne inoculeaza modele despre cum ar trebui sa fim, ce masina, haine sau telefon mobil trebuie sa ai ca sa fii o persoana importanta.

Si apoi vedem o turma intreaga de oameni nefericiti pentru ca nu au ceea ce au vazut in reclame. Zilele trecute m-am intalnit cu o persoana care zicea “ Sunt putin trist, ca tocmai m-am uitat la stirile de la televizor”

Asa iti trebuie! Nu ai o carte de citit? Niste mp3-uri de ascultat sau seminare inregistrate de vizionat? Oamenii stau in zona de confort si asteapta sa se intample lucruri bune pentru ei.

La fel cum parintii si bunicii nostri ne indemnau sa ne angajam ca sa avem o slujba stabila si o carte de munca. Acum parintilor li se trage 25% din salar iar bunicilor 20% din pensie.

Acum parintii si bunicii TAC!

Asa se intampla cand urmezi turma si nu ai destula personalitate ca sa iti urmezi vocea destinului.

Intr-o lume superficiala care alearga dupa recompensa imediata….un novice isi imagineaza ca sa ai statut social inseamna sa ai bani, o masina magica si un casoi urias.

Nu as putea sa contrazic aceasta afirmatie decat astfel: Cand esti intre alti oameni care au aceleasi lucruri ca si tine, si iei picioare in fund in fiecare zi de la ei pentru ca nu ii impresioneaza lucrurile materiale si tu esti cu o atitudine de ratat, ce se alege de statutul tau social?

Ai ghicit…PRAFUL

Asadar daca crezi ca statutul social depinde de aceste lucruri materiale mai gandeste-te odata. Statutul social vine din cu totul alte lucruri:

- atitudine

- respect

- crearea de valoare

- abilitatea de a-ti urma visurile

Un rege nu se naste, ci devine, i-a spus Philip fiului sau Alexandru cel Mare care a cucerit intreaga lume cunoscuta la vremea lui.

La fel, un alfa nu se naste, ci devine. In orice specie, inclusiv cea umana.

Traim in grupuri sociale, poate ca ne nastem egali, insa virtutile noastre ne fac sa fim unici si diferiti..

In orice grup se intampla ca o persoana are un statut si o autoritate mai mare.

Cand exista mai multi cu statut social asemanator, incepe conflictul, concurenta, competitia.

Verbala, fizica, psihologica mai ales.

Nu am scris nici un rand despre personalitate alfa gandindu-ma ca eu detin adevarul suprem, ca numai calea mea este cea care trebuie urmata.

Cand spun ca eu pot ajuta o persoana sa isi dezvolte personalitatea alfa ma refer la urmatorul lucru:

Toti oamenii se nasc cu potentialul de a vorbi.

Dar sa presupunem ca nu ai noroc in viata si ajungi de la o varsta foarte frageda sa fii crescut in padure de animale salbatice.

Exista peste 40 de cazuri foarte bine documentate de astfel de copii,
crescuti de animale, in mare parte de lupi, dar si de antilope, gorile si alte vietuitoare.

Iti las acest link , care este in limba engleza dar este foarte bine documentat in
aceasta privinta.

http://www.feralchildren.com/en/index.php

Ceea ce este uimitor la acesti copii, este ca daca au depasit varsta de 3-4 ani si nu au invatat sa vorbeasca, toate incercarile ulterioare de a-i invata sa vorbeasca, dupa recuperarea acestor copii de catre oamenii de stiinta, s-au soldat cu esecuri.

Asadar , daca nu esti ca Mowgli din Cartea Junglei si nu ai in jurul tau animale geniale care te invata sa vorbesti, te nasti cu potentialul de a vorbi si mori fara sa scoti in viata ta un cuvant.

Daca nu te-ai prins inca unde vreau sa ajung, da-mi voie sa continui.

Eu cred, dupa cativa ani de citit si experimentat, ca toti oamenii, asa cum se nasc cu potential de a vorbi, se nasc cu potential pentru ca intr-o zi sa fie alfa.

Cu toti ne nastem cu potential pentru inmultire si supravietuire.

Si pentru ca suntem oameni si nu animale, si am evoluat mai bine decat orice alta specie, inmultirea s-a transformat in atractie sexuala si iubire, iar lupta pentru supravietuire s-a transformat in lupta pentru statut social.

Insa majoritatea oamenilor se nasc, traiesc si mor in echivalentul unei jungle cand vine vorba de personalitate.

La fel ca si copii din padure, se nasc cu posibilitati pe care nu ajung sa si le exploreze niciodata in intreaga lor viata.

As putea sa scriu o intreaga carte doar despre piedicile pe care societatea si sistemul educational le pun tinerilor din intreaga lume cand vine vorba de dezvoltat potentialul pe care natura l-a oferit, insa nu este nici locul si nici timpul pentru asta.

Asadar acum ajungem si la personalitate alfa si la scopul meu.

Daca ai potentialul de a fi bun in atractia sexuala, de a avea succes in viata, statut social inalt si nu ai reusit sa il valorifici, asta nu inseamna ca nu poti.

Cu cat trece timpul e mai greu, aceste lucruri , despre sex si iubire, despre pozitita in societate si bani, trebuie sa le inveti inca de pe bancile scolii, insa stim cu totii ce te invata la scoala.

La scoala nu te invata cum sa ai succes in iubire sau cum sa iti satisfaci partenerul sexual in asa fel incat sa fie satisfacut si sa nu caute satisfactie in alte parte.

La scoala nu te invata cum sa iti faci afacerea proprie si nici statul nu te ajuta cu nimic, in schimb te invata cum sa iti faci un C.V. cat mai frumos si sa iti faci numarul in fata celor de la interviu, si POATE ti se va oferi sansa de a fi un sclav modern avand o slujba.

La scoala nimeni nu te ajuta sa iti dezvolti creativitatea, pentru a gasi rapid solutii la problemele care le ai in viata, ci trebuie sa stai cuminte si ascultator,ca un mic sclav obedient si sa asculti de autoritatea de la catedra, sa memorezi o carte intreaga si sa o reciti in timp ce esti plesnit cu joarda peste fund.

Si apoi cand se alege praful de tot potentialul de a face lucruri minunate in viata, cine e de vina?

Pesonalitate alfa inseamna sa iti dezvolti la maxim acele calitati pe care le-ai mostenit genetic de la parintii tai, si crede-ma ca in fiecare dintre noi zace adormit un potential urias.

Eu nu creez personalitatea nimanui, doar pe a mea. Eu doar spun oamenilor ca se poate, si am si o solutie.

Inlatura obstacolele din calea ta ce te opresc sa iti dezvolti ceea ce ai deja, potentialul si aptitudinile cu care te-ai nascut si pe care le-ai mostenit genetic de la parintii tai, dar nu le-ai descoperit sau ai fost oprit sa ti le dezvolti de catre anturajul in care te afli, mediul in care te-ai dezvoltat sau educatia pe care ai primit-o.

Sa iti poti dezvolta complet personalitatea, este o perspectiva ce nu ai voie sa o ratezi.

Insa daca in mod continuu suferi esecuri, cei din jur te descurajeaza si iti spun ca nu poti sa faci nimic, ajungi sa iti pierzi toata increderea in tine si fortele tale si te indoiesti ca ai putea sa faci tot ceea ce iti doresti. Si poate mergi prin viata cu tot potentialul acela adormit si pe care nu mai sti cum sa il trezesti.

Nu rata sansa unei vieti implinite, devino o personalitate alfa

Pe curand.

Teama de a nu gresi

Pana la un punct teama este buna. Te ajuta sa fii atent, sa fii alert. Ajuta sa te depasesti, sa te gandesti de doua ori cand faci un lucru. Pe scurt – te ajuta sa faci bine un lucru, daca tot il faci.

Dar dincolo de acel punct apare inhibitia. Apare blocajul: nu faci nimic de teama sa nu gresesti.
Sau astepti tot timpul sa ti se dea instructiuni sau sa ti se spuna ce trebuie sa faci.
Victima sigura a celorlalti, victima sigura a vietii.

Senzatia pe care o lasa aceste persoane este de calculator care nu a primit comanda: asteapta tot timpul comanda si sa se apese ENTER. Nu primeste comanda – sta cuminte in „Stand by” sau se agita de colo colo in cautare de instructiuni.

Este pe departe una din cele mai mari bariere in realizarea in viata. Ca si cum ai merge tot timpul cu frana de mana trasa, atat in evolutia profesionala cat si in cea personala.

Ori daca infrunti putin aceasa teama realizezi ca simplul fapt de a nu face nimic de teama sa nu gresesti este o greseala mai mare decat sa faci ceva gresit. Cel putin daca faci ceva si gresesti ai ocazia sa descoperi ce ai gresit, sa inveti. Iar data viitoare nu vei mai gresi. Vei deveni mai bogat cu o experienta.

Asa ca pune mana si descopera unde ai blocaje datorate fricii de a nu gresi; studiaza si vezi de unde apar; si abordeaza-le – cu atentie, cu grija, dar abordeaza-le. Si actioneaza.

„In acest joc de carti numit viata, noi nu putem juca decat cartile pe care le-am primit, tinand cont si de talentul nostru la joc.
Cei care insista sa primeasca alta mana de carti sunt cei predispusi catre un esec sigur.
Nimeni nu ne intreaba daca dorim sa jucam. Aceasta optiune nu ne apartine. De jucat trebuie sa jucam oricum.
Singura optiune este legata de felul in care vom juca aceste carti.”

Avantajele gandirii pozitive

A gandi pozitiv este , fara indoiala, cel mai bun atuu, al carui sens ramane dorinta de a fi fericit, de a gasi sensul perpetuu al vietii, in adevaratul sens al cuvantului.

Poate multora li s-a intamplat sa aiba o zi frumoasa si apoi sa auda o remarca nu tocmai placuta, care sa le strice toata buna dispozitie. Cuvintele pot intepa unori mai tare decat spinii si pot creea o impresie fada despre libertatea de alegere intre bine si rau.

Traim inconjurati de cuvinte, de priviri sincere sau mai putin oneste. E usor sa judecam pe altii, dar mai greu sa ne uitam la barna din ochiul nostru, spune un proverb. Putini sunt cei care acorda importanta acestui joc de cuvinte. De obieci e mai bine sa critici decat sa fii autocritic. De aceea, este foarte important sa gandim pozitiv. Sa nu ne lasam afectati de anumite gesturi sau expresii aruncate fara sens.

Avantajele gandirii pozitiveA gandi pozitiv inseamna a-ti creea un scop in sine, o certitudine ca lumea nu este un capat de ata. A gandi pozitiv inseamna in primul rand a avea incredere in tine, a reusi sa vezi mereu si parte buna a lucrurilor. Asta inseamna ca, atunci cand crezi ca nu exista o iesire dintr-un impas, fie el cat de mic, sa crezi in sansa ca maine va fi altfel. Nu e bine sa vezi numai partea goala a paharului! Totdeauna este loc si pentru mai bine. Daca totul ar fi roz, nu ar mai exista critica! Si nici sensul gandirii pozitive!

Ce e mai frumos si mai simplu, decat un zambet, un gram de optimist intr-o lume in care, se pare ca oamenii nu mai au loc unii de altii. Trebuie sa invatam sa tratam cu cat mai multa indiferenta persoanele rauvoitoare, invidioase pe fericirea noastra . Ori fericirea ne apartine, o dobandim cu greu si e dreptul nostru sa ne bucuram de ea in fiecare clipa. Sa ne-o asternem pe chip si s-o afisam cu mandrie. Si sa nu uitam sa le-o impartim si altora.

Gandirea pozitiva este un atuu pentru frumusete (mai ales interioara!), comportament, altruism, chiar si numai pentru un cuvant! Exista atatea gesturi simple, nevinovate care ne pot lumina chipul. Daca oamenii ar fi ca florile, ar fi numai zambet, toata lumea ar radia de intelepciune si fericire. Din pacate, omul este singura dintre vietuitoarele pamantului, inzestrat cu ratiune, vointa si sentiment, atitudini, comportamente...

Ghioceii au inflorit inaintea ultimei zapezi si, optimisti, incapatanati de optimism, au scos iarasi capusorul dupa ultima zapada, tocmai cand ar fi trebuit...sa se ofileasca sau si mai rau...
Ce exemplu! Poate unii...mai sceptici or sa spuna: prostii! Este bine sa se gandeasca inainte de a da verdictul final... Dumnezeu ne-a facut buni, cooperanti, frumosi. Ne-a imapartit tuturor calitati dar si defecte. E libertatea fiecaruia de a alege.

A gandi pozitiv este o arta care se invata. In fiecare zi ar trebui sa studiem cate putin, caci rezultatele or sa apara. Sa acceptam criticile cu zambetul pe buze. Sa adoptam varianta pesimistului “unde e loc de rau, se poate si mai rau”. Sa facem haz de necaz.

Optimismul ne poate aduce beneficii nesperate: o sanatate mai buna, un job sau o potentiala relatie. Conform unor studii, oamenii care gandesc pozitiv sunt mai putin stresati, suparati, deci au sansa de a trai mai mult. De asemenea daca la un interviu te prezinti sigur pe tine, optimist, ai sansa de a impresiona placut angajatorul, posibilitatea de a obtine job-ul dorit, crescand. Persoanele care gandesc pozitiv, interactioneaza mai bine in societate. Sunt mai placuti de ceilalti, deorece inspira incredere si energie pozitiva.

Este bine de stiut si faptul ca optimistii sunt mai norocosi decat pesimistii, vesnic nemultumiti, care au mereu ceva de obiectat.. Rautatile oglindesc de fapt frustrarile celor din jur. Nu stim niciodata ce ne rezerva viata. La un moment dat, poate vom avea nevoie chiar de cel pe care l-am subestimat.

A gandi pozitiv este , fara indoiala, cel mai bun atuu, al carui sens ramane dorinta de a fi fericit, de a gasi sensul perpetuu al vietii, in adevaratul sens al cuvantului.